| 1.
|
CĂLĂR'I, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. - Din călare.Sursă
: DEX'98
( 7256)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CĂLĂR'I vb. a încăleca. (~ calul.)
Sursă
: Sinonime
(176110)
- siveco |
| |
| 3.
|
călăr'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. călăr'esc, imperf. 3 sg. călăre'a; conj. prez. 3 sg. si pl. călăre'ască
Sursă
: DOR
(230644)
- siveco |
| |
| 4.
|
A CĂLĂR//'I ~'esc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare
Sursă
: NODEX
(326966)
- siveco |
| |
|
|